Cugetări despre… Expoziție


by A.C.

Am ales să vorbesc în prima postare de pe noul blog museosophia despre expoziție din următoarele considerații:

  • expoziția este cea mai vizibilă componentă din activitatea unui muzeu, cu care publicul ia contact permanent și probabil că singura pe care o va cunoaște vreodată îndeajuns. 
  • expoziția este expresia – rezultat a unor activități (cercetare, colectare, achiziție,  înregistrare, documentare, etichetare, conservare, restaurare, procedee de transport, muzeotehnică și expunere, promovare și P.R. etc.) și suport pentru altele (programe educative, manifestări culturale).
  • expoziția devine parte a mărcii identitare a muzeului. Publicul va judeca și va taxa sau va recunoaște valorile expuse într-o expoziție, căci o expoziție operează în primul rând cu valori, ce au ca formă de expresie obiecte sau forme intangibile. Neutralitatea în simțirea vizitatorilor este sterilă din punctul meu de vedere pentru muzeu. 

A realiza o expoziție necesită în primul rând a crede în ceva, iar în al doilea rând, a vedea acel ceva într-alt mod, dintr-o altă perspectivă decât au făcut-o ceilalți, deci original.

În societatea contemporană expoziții se organizează cu diverse ocazii, în diverse spații, mai mult sau mai puțin convenționale (de la vitrinele magazinelor până în sălile muzeelor și dincolo de ele, până în adâncul mediului virtual).

Fiecare dintre expozanți crede în acel ceva ce devine mobilul expoziției: comercianții cred în atragerea cumpărătorilor și creșterea vânzărilor (expoziții cu vânzare, show – room-uri etc.), artiștii cred în catharsis și afirmare artistică (expoziții de autor), nonconformiștii cred în șocarea publicului (aplicând tehnici neconvenționale, uneori nerespectând voit principiile etice).

La nivel muzeal situația este și mai complexă, tocmai pe fondul existenței unei diversități de profiluri (de la cele clasice până la cele ultramoderne), de strategii expoziționale (modelul acțiunii prin mandat; modelul orientat spre piață; abordarea tranzacțională – a se citi Bem Neamu, Raluca, A planifica în funcție de vizitatori: pro și contra, teorie și practică, în Muzeu Focus. Investigarea publicului muzeului, 2008) și, nu în cele din urmă, de mentalități (conservatoare sau inovatoare).

Așadar expoziția reprezintă materializarea unei idei și expresia unei credințe în acel ceva (tangibil sau nu). Se poate spune că expoziția este un mix între artă și tehnică, pornind de la o idee și finalizând cu imaginea vizuală a ideii transfazate într-un cadru dat. Din acest motiv persoana care realizează un act cultural expozițional va fi denumită în continuare expo – creator.

În altă ordine de idei, în perioada contemporană, instituțiile muzeale se confruntă cu o serie de probleme generate, în principal, de două aspecte: pe de o parte, concurența din ce în ce mai acerbă cu alte modalități de informare – petrecere a timpului liber (expansiunea internetului și mijloacelor alternative de informare), în detrimentul unui act cultural la fața locului, iar pe de altă parte, insuficiența resurselor financiare și materiale care de multe ori degradează calitatea actului cultural.

Se pot remarca schimbări în psihologia publicului consumator, caracterizat de o inerție din ce în ce mai mare, bineînțeles și pe fondul reducerii timpului liber alocat unor activități culturale. De exemplu, apar întrebări / cugetări de genul : De ce să vizitez un muzeu când pot face un tur virtual on – line al acestuia? sau Am văzut poze pe net din muzeul X. E nașpa. Nu merită să-l vizitez.

În asemenea situații, instituția muzeală este nevoită să conștientizeze faptul că actul cultural nu mai poate fi oricum, numai să fie. Pentru a atrage publicul este nevoie de calitate, în primul rând, care poate fi corelată cu resursele (umane, financiare, materiale), iar în al doilea rând, este nevoie de diversitate și de conformare la necesitățile publicului (până într-un anumit punct liminal).

Din această mică disertație se pot desprinde două concluzii esențiale:

  • Nu e de ajuns să crezi în ceva, trebuie să ai și posibilitatea de a-l realiza.
  • Nu e de ajuns să-l poți realiza, trebuie să și corespundă  nevoilor publicului.

Trinomul idee – posibilitate de realizare – necesitate este esențial în conceperea și realizarea expozițională, reglând și adaptând totdeauna ideea la posibilitățile materiale sau tehnice și la public (în general heterogen).

O excepție (utilizarea binomială idee – posibilitate de realizare) poate fi aplicată la expozițiile șoc sau de perspectivă, expozițiile experiment și cele de tip eveniment. Însă în acest caz muzeul trebuie să-și asume riscul de contestare din partea publicului. Cel puțin pentru România, societatea nu este încă pregătită să digere unele expoziții cu teme sau reprezentări tabuu, despre care vom vorbi cu alte ocazii.

Până la viitoarea postare, ține minte: Un muzeu urât este un muzeu pe care nu l-ai vizitat. Adu frumusețe muzeelor!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s