Tipuri de expoziții. Concept și muzeotehnică


by A.C.

În perioada contemporană, la nivel teoretic, expozițiile sunt rezultantele următoarelor perspective[1]: dispunerea artefactelor[2], modul de comunicare a ideilor, activitatea vizitatorilor și ambientul creat. Aceste patru elemente prezintă ponderi diferite, în funcție de tipologia expunerii și a tematicii. De obicei, supradimensionarea unei perspective atrage reducerea celorlalte.

În tabelul următor voi prezenta caracteristici ale celor patru perspective, în funcție de următoarele tipuri de expoziții, pe care le voi denumi astfel: descriptiv – educativă, de descoperire, conceptuală, experimentală.

 

Tip de expoziție

Dispunerea artefactelor

Modul de comunicare a ideilor

Activitatea vizitatorilor

Ambientul creat

Tip A

Descriptiv – educativă

 

Obiectul vorbește de la sine; Obiectele se dispun în contexte Clar, concis, sintetic Medie: Ascultă, se joacă, învață Concret; reconstituie un moment sau un spațiu; deschis
Tip B

De descoperire

 

Dispunere ocultată; Obiectul se lasă găsit Se lasă descoperit treptat Ridicată:

Cele de tip A + caută, descoperă, cunosc, învață

Labirintic, ascunde elemente
Tip C

Conceptuală

 

Obiectele compun compoziții; Obiectele își pierd noțiunea. Lasă loc de interpetări, difuz Subtilă:

Reflectează, meditează, se emoționează

Inedit, prin combinarea elementelor
Tip D

Experimentală

 

Obiectul trece în plan secund; Mix între celelalte tipuri Subtilă:

Reflectează, meditează, se emoționează

Inedit, ireal, științifico-fantastic, spectaculos

 Tipul A. Expoziția descriptiv – educativă

Această expoziție respectă regulile muzeotehnice consacrate și convenționale, definind idei concrete printr-o succesiune logică a unor obiecte cu funcții cunoscute, dublate de mijloace muzeotehnice aflate în plan secundar (sistemul de iluminare general și pe obiecte, fotografii + texte, reconstituiri etc.). Obiectul este selectat pentru reprezentativitate și valoare (estetică, contextuală[3]). Discursul expozițional este clar, vizitatorul primește o cantitate informațională medie, existând posibilitatea filtrării acesteia prin prisma personală.

Tipul de vizitare recomandat poate fi individual sau/și în grup.

Prezentăm câteva concepte de expoziții ce se pot încadra în tipul descriptiv – educațional, unele dintre urmând să fie explicate pe larg într-alte postări, inclusiv activitățile conexe.

  • Trilogia expozițională Vârstele timpului

o  Fraged – obiceiuri legate de sarcină, naștere și copilărie

o  1 +1 = 1 – obiceiuri legate de nuntă

o  Amurg – obiceiuri legate de moarte și cultul strămoșilor

  • Balkanica – aspecte ale patrimoniului material sau imaterial prezentate comparativ la nivel balcanic
  • Pâinea forme și contexte
  • VISIO – expoziție foto-documentară a satului nord-dobrogean actual
  • De la lemn la termopan – evoluția artei bisericești, punctând aspecte legate de kitsch-ul unor obiecte religioase

Când e vremea de nuntit, / Nu e timp pentru muncit, / E bine de chiuit, de mâncat, / De dănțuit. / Hai să cântăm o nunească, / Toată lumea să trăiască!

Tipul B. Expoziția de descoperire

Dacă din punct de vedere tematic aceasta se apropie cu expoziția descriptiv – educativă, modul de expunere este segmentar, modular, neconvențional.

Obiectul sau contextul expozițional este ascuns într-o structură muzeotehnică labirintică sau tunelară, cu posibilitatea parcurgerii în mod unic și irepetabil al traseului (se pot alege variante de vizitare, în funcție de motivația vizitatorului). La acest tip de expoziție componenta muzeotehnică ajută la descoperirea treptată a ideii exprimate prin obiect și complex de obiecte, care își păstrează poziția de prim plan în receptarea expoziției. 

Din cauza acestor structuri se recomandă vizitarea în grupuri reduse sau individual.

Tematici variate pot fi adaptate la diverse componente muzeotehnice, ele definind subtipurile acestor expoziții:

  • Labirint – spațiul este segmentat de structuri modulare sau de tip panou
  • Tunel/Peșteră – structuri tunelare de înălțimi egale sau variabile
  • Scară – ascendente sau descendente; porțiuni plane + structuri de tip labirint sau tunel
  • Tip Cube[4] – structurile labirintice sunt mobile, ieșirea din spațiul expozițional realizându-se urmărind un algoritm.

Un exemplu poate fi expoziția ipotetică Cele 2 Ane[5]. Deși descriptiv – educativă din punct de vedere tematic, prezentând comparativ modul de viață a două generații reprezentate prin bunică și nepoată, modul de expunere o poate transforma într-una de descoperire. Mizând tocmai pe diferențele sau asemănările legate de rolul femeii în societate, de petrecerea timpului liber, de mentalitate, de obiecte avatar sau fetiș ale generației etc., vizitatorul are posibilitatea să selecteze propriul traseu expozițional, conform dorinței sale de descoperire (acceptă sau nu, dorește sau nu să-l cunoască pe celălalt). Am identificat patru moduri posibile de prezentare (labirintic, tunel, tip scară și tip Cube). Dacă primele trei sunt statice, ultimul este dinamic, acum intervenind personalul muzeal prin ocultarea unor spații. Tipul labirint și tunel se pretează pentru descoperirea variațiilor anumitor elemente legate de modul de viață, tipul scară pentru exprimarea tendințelor (de exemplu, rolul carierei la cele două generații).

Tip C. Expoziția conceptuală sau metaforă

Acest tip de expunere muzeală, inspirat de curentul artei conceptuale[6], mută accentul de la plăcerea estetică către dezbaterea de idei între expoziție şi public. În acest context conceptul substituie obiectul, în sensul că acesta din urmă își pierde noțiunea dată de normele normalului. Abstractul poate fi exprimat printr-un complex de obiecte interrelaționate, cu o dinamică mai mult sau mai puțin normală, dublate de o componentă muzeotehnică solidă.

Viața, moartea, frica, visul, fantezia, oboseala, plăcerea pot deveni vizuale, chiar palpabile. În acest fel, abstratul poate fi pipăit, observat, mirosit, provocând o receptare complexă și imprevizibilă asupra expoziției.

Câteva propuneri de expoziții conceptuale sunt succint prezentate în cele ce urmează:

  • Fanic și criptic – partea care se arată și partea care se ascunde privirii
  • Viața ca o++ ca o viață – simbolismul și reprezentări ale crucii între sacru și profan
  • Oniric: fantezie și coșmar – exprimarea vizuală a visului
  • Masca(T) – lumea din spatele măștii
  • Devenire – expoziție care surprinde evoluția temporală a fenomen

Tip D. Expoziția experimentală

În acest caz, există o multitudine de forme de expresie, un mix între tehnicile consacrate și cele neconvenționale. Expoziția experiment propune provocarea intenționată a unor fenomene în condițiile clare ale spațiului muzeal, cu alte cuvinte marșează pe impresionarea puternică a publicului.

Ambientul devine o perspectivă supradimensionată, iar obiectul se retrage la nivelul receptării în planul doi. Ideea este susținută de vizualul static și/sau dinamic, de auditiv și  performarea live a unui fenomen.

Propunem următoarele experimente expoziționale, diverse ca tematică, muzeotehnică:

  • Poveste de viață din Anatolia – transpunerea expozițională a unui film
  • Lumea din spatele oglinzii; Când josul devine sus – fenomenul inversării ordinii obiectelor pe orizontală, respectiv pe verticală
  • În țara lui Alice – obiecte supra – și sub – dimensionate
  • facebook@(i)realitate.com – când realul devine virtual
  • Lumini și umbre – spațiu de expunere întunecat; luminare pe obiect
  • Ludic contemporan în spațiul urban – locuri de ieri, jocuri de azi
  • Văz duh – tu cum crezi că arată Dumnezeu?
  • Expoziția terapeutică

[1] Exhibition concept models, Smithsonian Institution, iulie 2002

[2] Artefactele sunt rezultate ale acțiunii antropice ca răspunsuri tangibile ale unor necesități umane, caracterizate prin anumite materiale, moduri de realizare, origine, funcție și valoare.

[3] De exemplu, o cămașă ruptă este valoroasă dacă devine obiect vestimentar pentru reprezentarea unei vrăjitoare.

[4] Modelul este inspirat din filmul omonim, regizat de Vincenzo Natali în anul 1997.

[5] expoziție comparativă a modurilor de viață a două generații reprezentate prin cele două exponente: bunica și nepoata

[6] formă artistică ce pune Ideea mai presus decât obiectul. Artiștii conceptuali au reacționat împotriva lumii artistice comerciale. Au folosit semiotica, feminismul, arta, cultura populară, iar documentarea gândirii artistice a luat locul obiectului artistic . 

Anunțuri

Un gând despre “Tipuri de expoziții. Concept și muzeotehnică

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s