Ghidajul audio: Storytelling-ul de eveniment „Ruga”


by Alexandru Chiselev

Pentru o experiență de vizitare unică și interactivă, Muzeul de Etnografie și Artă Populară din Tulcea a implementat de-a lungul timpului mai multe ghidaje audio, care au dublat partea expozițională (ex: Oul, pâinea și Sfânta Cruce, Fost-a nuntă mare-n sat etc.) și care au pornit de la ideea că vizitarea unui muzeu trebuie să implice și să combine cel puțin două dintre simțuri: văz, auz, miros, pipăit.

Pornind și de la constatarea că în anumite spații geografice există o adevărată netcultură muzeală (bloguri muzeale, tururi virtuale, expoziții și activități pedagogice prezentate pe youtube, vimeo și alte site-uri de gen, digitizarea colecțiilor și accesul publicului la acestea prin intermediul internetului etc.), vă prezentăm în continuare un astfel de demers, realizat cu ocazia Nopții Cercetătorilor din 13 aprilie 2011. 

Este vorba despre storytelling-ul Rugă, ce surprinde mai multe contexte ale rugăciunii: religios, protector de cele rele, pentru animale, pentru pâine (secvența facerii pâinii), pentru ploaie (Caloianul, Paparuda), pentru iertare și sănătate (Arborele dorințelor de la Izvorul Tămăduirii din Războieni). 

Script:

Bine-ai venit în casa noastră, om bun. Aşează-te pe această laviţă, închide ochii şi numără până la trei… Acum, priveşte mai atent…

Acum văd: descopăr un interior ţărănesc pregătit de sărbătoare: pe pereţi stau covoare viu colorate şi ştergare din borangic. Recunosc imediat crucea… mă rog în cele din urmă în faţa icoanei Născătoarei de Dumnezeu.

Te-am aşteptat… Pofteşte la această masă rotundă…scaunul te aştepta… şi mănâncă alături de noi.

 (cântec de fluier….)

E ceas de seară. Am părăsit demult casa bătrânească. Cutreier păduri, văi întunecate, drumuri nesfârşite. Se aud glasuri de zâne şi cucuvele bătrâne… (Omonatopee)  Mi-e frică… (Omonatopee). Un om… o fiinţă reală… ceva…alerg …mă urmăresc fecioare nebune… (Omonatopee).

(cântec de fluier….)

Aud o doină… Deschid ochii şi îl recunosc… Este ciobanul mitic, cu fluieru-i ce plânge şi râde în acelaşi timp.

Eu nu cânt pur şi simplu, eu îmi plâng mioarele pierdute… mă-nchin în faţa unui copac şi mă rog… Iar ruga-mi către Dumnezeu e glas de fluier, glas de glas, e doină…

(cântec de fluier….)

În vale uite o casă simplă şi-o bunică. Face pâinea cea de toate zilele.  Cerne făina, pregăteşte aluatul, îl pune la crescut în lichier iar apoi îl pune în cuptor făcând cruce cu lopata sus, pe cei patru pereţi şi apoi la gura cuptorului: Cruce-n casă,/Cruce-n masă,/Cruce-n tuspatru/Cornuri de casă/Dumnezeu cu noi la masă,/Maica Precista la fereastră.

(cântec de fluier….)

În mijlocul satului văd turla bisericii:… lume multă… îmbulzeală… cântări religioase… evlavie.

Sunt sfintele moaşte! Sfintele moaşte! Atingeţi osemintele şi veşmintele sacre! Rugaţi-vă la sfintele moaşte!

Mă smulg mulţimii şi mă rog. Mă rog unui singur Dumnezeu. Văd icoana făcătoare de minuni… simt cum plânge.

 (cântec de toacă….)

Nu mai plânge nici cerul! Suntem păcătoşi! N-a mai plouat de trei luni!

Caloiene, Iene…..! 

(cântec de fluier….)

În speranţa că timpul mai este încă darnic, oamenii merg în locuri profane, dar în perioade sacre spre a se ruga pentru sănătate, pentru fericire, pentru neuitare… Iar dorinţele le leagă de un copac sacru, un copac singuratic, un copac al dorinţelor.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s